Întotdeauna mi-au plăcut fenomenele meteo deosebite, fulgerele pe câmpul galben in timp de vara, picaturile mari de apa ce cad in ropote, troienele mari de zăpada si biciul viscolului de iarna grea...
Cum ma numesc, nostalgica, melancolica, romantica, plictisita de normal si obisnuit, practica, pentru ca, pe vreme rea, stau in casa si imi rezolv din treburi, fericita, pentru ca ma bucur, fara resentimente sau intrebari inutile, de ceea ce imi place...???
Da, iubesc fulgii astea mari de zăpada si ziua asta de Sambata, asociata lor! Suntem cu toții, cei trei, doi mari si unul mic, acasă, bucătărim cu spor privind minunați la urgie, ne bucurăm de caloriferele fierbinti si de cuptorul încins din care iese miros îmbietor de tocăniță deasa, prietena buna de farfurie cu porțila zdravănă de mămăliga, ce fierbe de zor in tuci!
Mai devreme am stat toți ghemuiti sub plapuma, ne-am pus sosetele de lana, am rabdat, harjonindu-ne cu dragoste copilareasca, sa revină curentul intrerupt iar mai târziu ne vom bate pe lingura manjita cu crema de viitoare prajitura buna, ne vom lipi nasurile de geamul înghețat si ne vom uita la Tom si Jerry...
Vremea rea ne aduna pe toți intr-un loc, asa cum se întâmpla si cu vremurile mai puțin bune si fericite!Cel mai potrivit si comod loc este cel ce se numește acasa iar acasa este locul unde suntem intotdeuna împreuna!
Concluzie:vremea rea are rost de împreuna!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu