Dragoste catre tine

  Închid o ochii și mă întind să te miros.   

  

  Miroși a copac de iasomie și a sudoare dulce de copil.

     

 Șiragul de beculețe colorate, agățate de tăblia patului, îți luminează fața mică și adormită.Unul dintre ele pâlpâie dând să se stingă, făcând camera să vibreze, culorile să se amestece în lumini și umbre, totul să pară ireal de frumos, la fel ca tine, copila mea dragă.Întind mâna să îți așez o buclă de păr peste ureche și mă minunez de cât de mult te iubesc.    

  

 Te iubesc tot timpul, neîncetat și crescendo, precum o melodie la pian, dar doar în aceste momente în care ești prinsă în regatul somnului, mă pot mă umple de tine așa fragilă, delicată și senină, pot să te cuprind cu ochii pe îndelete, să nu pierd nimic din obrajii tăi roz, acum supli, de copilă mare de șase ani, din genele tale multe și lungi, din colțul gurii tale frumos conturate care se mișcă ușor, înainte și înapoi; probabil visezi urși polari pe patine și te amuzi copios iar eu nu mai pot de dragul tău! 

      

 Ieri mi-ai făcut un tablou mic, o vază rotunjoară cu o fundiță delicată aplicată, cu florile răsfirate în formă de inimioare de hârtie colorată.Mi l-ai daruit cu emoție, m-ai îmbrățișat și ți-am simțit căldura, te-am dezmierdat cu tandrețe pe cap și te-am știut numai a mea, am simțit din nou cordonul ombilical care ne-a unit trupurile acum mulți ani, cum se scurtează și ne trage una către cealată până devenim iarăși aceeași ființă. 

     

  Am revazut tabloul pe noptiera ta, am atins inimoarele în relief și m-am umplut din nou de acel sentiment de dragoste copleșitoare și neputincioasă, de subjugare dulce într-o vrajă de iubire, în care în care mă arunc benevol, cu capul și inima înainte.   

  

 Este greu să îți traduc acest sentiment, vei avea bucuria să îl înțelegi mai târziu: dragostea este spontană, este vindecătoare și este prețioasă copila mea, iubirea pentru tine, pentru tatăl tău, pentru bunici, pentru prietenii apropiați, toate felurile de iubire sunt înălțătoare, îți vor da formă și culoare vieții. 

    

  A fi iubit și a iubi este de fapt esența vieții pe care o trăim. 

    

 Te privesc de pe o margine de pat, ma înghesui  pe un colț de lume de-a ta, fiindu-mi parcă frică să nu întinez magia din jurul tau, te sărut cu drag pe frunte și îmi doresc să păstrez intr-o celula a mintii acest moment cu tine visând frumos, iar cu mine sorbind fiecare părticică din ființa ta. 

     

 Noapte magică, copilă iubită! 

Despre Bohemian Rhapsody

  M-am gândit ceva timp la filmul acesta înainte să îl văd și mă gândesc și mai mult acum, după ce l-am vizionat.


    Am sentimente contradictorii, simt o furnicaturâ în suflet, care încă nu știu cum să o definesc:este bucuria unui regal de muzică,de trăiri și genialitate ori doar tristețea unei povești poate prea frumoase pentru lumea asta?Amândouă probabil.


    Nu știu multe despre Queen ori Freddie Mercury dar am simțit muzica lor încă din copilărie când tata punea muzică pe bandă de magnetofon.Muzica de atunci mi-a rămas familiară toată viață, chiar dacă de-a lungul anilor nu am ascultat în mod deosebit Queen, dar ori de câte ori mi-au ajuns la urechi acordurile lor cunoscute, m-am reîntors la clipele acelea cu tata, ascultând muzică bună, așa cum o catalogase el.


    l-am simțit că fiind un film complex, minunat echilibrat între parcursul formației și viața omului Freddie, “condimentat” cu umor și “sfintit” cu muzică parcă divină, melodie după melodie, toate ajunse hituri, toate diferite că și stil, dar fiecare având aceeași amprentă genială.


    În centrul filmului este poziționat Freddy, intrepretat fără doar și poate perfect de Rami Malek: mimica, liniile feței, ale maxilarului, dinții imperfecți, gesturile, tânărul actor a descoperit rețeta metamorfozei umane complete. Pentru mine, acolo, în sala de cinema a fost el, performerul Freddie Mercury, trăindu-și viață și muzica pe ecran.
 

   În 130 de minute am suferit alături de Freddy, i-am simțit frământarea interioară, sensibilitatea și singurătatea care l-a măcinat pe tot parcursul vieții.M-am bucurat de talentul deosebit și de omul din spatele artistului, de ușurința cu care era genial în tot ceea ce făcea, i-am admirat puterea de a trece peste suferința fizică și determinarea și demnitatea cu care i-a încântat pe cei din jur până la sfârșitul fizic.


    Mă gândesc că omul aceasta geniu nu a trăit pur și simplu ci a trăit simțind, a simțit esența oamenilor și lucrurilor din jur, a respirat inspirație și a expirat energie și furtuni de emoții printre ascultători, a creat lucruri unice, a spart, prin muzică, tiparele vremurilor iar lucrul acesta, în cele din urmă l-a vulnerabilizat dar în același timp l-a transformat într-o legendă.


    A fost o bucurie pentru mine să urmăresc acest tribut emoționant dedicat celei mai mari formații ale secolului, film tribut încheiat cu recrearea perfectă a extraordinarului spectacol Queen de la Live Aid, o interpretare care te râcâie direct pe inimă, dânad la o parte strat după strat, până la miezul interior al orcui a ascultat atunci și acum.


    Din fericire, încă se nasc pe acest pământ oameni înzestrați în a transmite atât de bine, clar și profund, încât reușesc să-i umple în totalitate de emoții complexe pe cei ce le sunt in față.

   Mulțumesc Freddie Mercury și mulțumesc Rami Malek!

Gheața pe ulița

    Și cum îndemnul general este să privim frumosul din orice lucru, om ori situație, am lăsat în spate stresul șoselelor necurătate, al ploii înghețate și am decis să deschid larg ochii si mintea în față frumuseții și puterii tulburătoare a naturii! Deși orizontul meu s-a limitat doar la cadrul natural de pe lângă casă, experiența a intrat în cele din urmă la capitolul "distracție de iarnă în familie" .


    Pentru a face acest lucru posibil, în zi de iarnă pană-n seară, liberă de serviciu și de scoală, am anunțat-o scurt și concis pe pitică că vom ieși afară. Nici nu a trebuit să îi explic că e benefic să respirăm aerul curat si să lăsăm tolaneala și trandăveala de prea multe zile libere...bla bla bla...de fapt îndemnul moralizator era mai mult pentu leneșa din mine, ea s-a arătat surprinzător de rapid incantată de posibilitatea de a culege țurțuri uriași.


    Mi-am asumat eu răspunderea, odată cu ieșitul de recreere, să scot si cătelul la plimbare în această zi minunată inghetată și nu, nu era vorba de inghetată de băț cum a răs mândra, salivând la gandul minunatului desert, în ton cu vremea.


    Și așa că, zdup afară, cu pisica in frunte, impinsă cu efort de Nati.Sărmana măta, mai că a făcut o tumbă încercând să se proptească în pragul ușii, speriată de prima pală de stropi înghețați care i-a tremurat mustătile.


    In timp ce cătelul alerga pisica iar Natalia alerga cătelul încercând să-i bage țurțuri în urechi și să îl transforme într-un fel de Robo Masha, am zis că  asta e momentul meu de zen, de conexiune cu natura, de curătare a canalelor energetice, înțelegeți voi, echilibru, armonie și pace în lume! Am închis ochii, am lăsat lapovița să imi piste obrajii și am ascultat liniștea incremenită a iernii. Minunat!

    Asta a durat zece secunde.Cătelul a prins pisica in joacă iar copila i-a prins pe amândoi serios de coadă, muștruluindu-i temeinic pentru neobrăzarea de a se certa.În cele din urmă i-a iertat, i-a îndemnat elegant să isi dea laba in semn de reconciliere și i-a invitat-obligat la niste lecții de patinaj fără patine. Noroc cu ghearele din dotare!


    M-am simțit că într-un episod cu Tom și Jerry, dar unul clasic, bun, cu ras si plâns.Bine că s-a terminat repetiția rapid, cu frană direct în pubelă de gunoi,care apropo, arata spectacluos, imbrăcată in haina-i de gheată strălucitoare, ornată cu zeci de țurțuri aliniați perfect.Păcat de operă Mamei Natură, forma asta de artă se pare că nu a fost apreciată la noi în curte!


    Așa că am avut o după-amiază energică și nu energetică, in postura mea minunată de mama-arbitru, cu spărgătorul de gheată în mână și cu cei trei gălăgiosi pe fundal parcă levitând în juru-mi, cu urechile de la căciula ori cele din dotare fluturând, fără meditația propusa dar transpirată, amuzată și obosită plăcut.


    Iată și spectacolul naturii de zilele trecute, surprins în poze, pe fugă, printre momentele mele de relaxare.