sâmbătă, 27 septembrie 2014

Gura Portitei

   Mi-am dorit vacanța de anul asta, mi-am dorit-o mai mult ca oricare alta.Sufletul imi tanjea dupa liniște, apa sărată si soare blând, trupul dupa somnul in mijlocul amiezei si leneveala cu sezlongul.

   Desigur, in viata noastră este acum prezenta si "minunea', asa ca, toate cele de mai sus, sunt presărate de energia si chitibusiile caracteristice copilului de doi ani proaspăt impliniti.

   Unde sa mergem?Peste mari si tari nu ne-am încumetat datorită neastamparului copilei la drum lung, asa ca ne-am îndreptat spre a noastra mare albastra sau neagră, cum ii este si numele.Noi trei, un răsărit de soare printre norii primilor zori si iată ca "ma întorc la tine, iar si iar, mare albastra" dar nu marea noastră, cea a celor 20 de ani, cu muzica pana dimineața, valuri mari si nisp colorat cu mucuri de cigarete, ci cea de la inceput de 30, o mare primitoare de copii, cu valuri mici, nisip curat si liniștea vantului...am ales un colț de Românie cu un petec de mare curată si albastra:Gura Portitei.

   Am încercat sa nu am așteptari prea mari, știam ca este o zona frumoasa, dar navigând printre review-uri, mi-am dat seama ca in ultimii ani a fost prea mediatizata, prea cunoscuta, prea vizitată.M-am gandit ca si-a pierdut din farmecul unic...orice gând mi l-a risipit briza de apa dulce si mirosul de stufaris care ne-a izbit direct in fata si in suflet.

   Pluteam lin pe lacul Golovita, intr-o barja trasa de vaporașul care avea sa ne ducă acolo unde avea sa ne fie bine.Copila a fost mirata de imprejurimi, de apa fara limite din jur, de palcurile de păsări maiestre care ne arătau ca Delta era doar la o aruncătură de bat, de agitatia si nerabdarea de vacanța de la bord.Pitica si-a revenit repede din euforie, s-a plictisit rapid si a pornit in recunoastere de pasageri, de valize necunoscute, de limite de barja.

   Am zărit in sfârșit malul, flancat pe de o parte de vegetație si stufaris iar pe cealaltă, pontoane de căsuțe rustice, parca pictate in tabloul peisajului.Drumul pe apa, printre ele, ne-a dus intru-un golfulet unde am si ancorat.Cum am coborât, nisipul ne-a gadilat si incalzit picioarele, moment in care am simțit cu adevărat vacanța cea aducătoare de săptămana far'de griji.In fata noastra era o clădire pe care scria cu litere de-o schioapa "Recepție", in stânga restaurantul si terasele acestuia iar in dreapta o insulița legată de mal printr-un un podeț, insulița verde si îngrijită presărată de căsuțe de vacanța, cochete si primitoare, unele cu terasa închisă altele cu ponton pentru pescuit.

   Pana la intarea in camere am facut cunoștiință cu marea Portitei, o mare sălbatică si agitata, curată si calda, o mare care mi-a îmbrățișat copilul si l-a mângâiat de la prima întâlnire.Dragostea a fost reciproca, Natalia iubeste apa dar o întindere atat de vasta de apa a intimidat-o puțin si a facut-o sa se concentreze pe scoicile si melcii mari, intacti, care presărau întreaga plaja.



   Plaja complexului nu este mare cat vezi cu ochii, de fapt sunt doua golfulete despartite de stavilopozi, tarmuite de mare pe de-o parte si strajuite de căsuțele alb-albastre ale campingulul pe cealaltă.Mi-a plăcut asa, mi s-a părut o plaja intimă, aerisita, in ciuda faptului ca tot complexul era piln.Intinderea aurie era relativ curată, ei spun pe site ca au o masina nou achizitionata de curățat, dar plaja nu era curatata in fiecare zi, se vedeau pe alocuri urme de alge si vegetație aduse de valuri iar pe alocuri, mucuri de țigări.Ma așteptam la o plaja impecabila, dar nu am căutat perfectiunea, mai ales ca ne-a deranjat la tălpi fine de bebe, multitudinea de scoici si de melci decât o crenguta ratacita ori un muc de tigara.

   Checkin-ul s-a facut undeva in jurul orei 2, timp in care ne imprietenisem cu marea si apoi ne potolisem papilele gustative, înecate de pofta, cu un peste minunat gătit si niște icre tepene si "pocnitoare" între dinti, asa cum trebuie sa fie icrele cele mai proaspete.

    Am intrat in camera dupa nenumărate drumuri de carat bagaje, iar nu ne-am putut abtine si am luat "acasă" cu noi: haine groase, subtiri, pălării si umbreluțe, iaurt si biberoane, bax de apa si scutece, ca na, suntem in sălbăticie, nu sunt magazine...

   Camera mare, primitoare si racoroasa,cu fereasta larg deschisa spre aleile pline de flori ale satucului, cu saltea tocmai buna pentru vise frumoase si sarituri de copil fericit, LCD pentru oameni nesatui de frumusesea naturii din jur si frigider foarte util pentru toate gustarile piticului si pentru vinul nostru usurel, cel pentru toate serile de sub luna plina petrecute pe terasa.

   Terasa era imprejmuita cu gardulet inalt din stuf, cu podea din lemn, fara acces la canale pentru pescuit, lucru trist pentru al meu sot, pescar impatimit.Mobilierul terasei era format din masa si scaune din plastic, mobilier ce nu prea se incadra in formatul terasei, dar functionabile pentru cele necesare noua.

   Era o placere sa ne plimbam prin acest satuc ce parea decupat dintr-o carte cu povesti, aleile serpuiau printre casutele lipovenesti, albe si curate, verdele crud  al ierbii era spart pe alocuri de placuri ordonate de flori colorare, zambitoare in soarele amiezii, barci lenese pluteau pe canale in asteptare de aventurieri ai Deltei.Curatenia era exemplara iar vegetatia era udata si ingrijita seara si dimineata.Peste tot si toate domnea linistea unui loc al omului cuibarit in bratele naturii.





   Bineanteles ca linistea a fost rispita de chiotele de bucurie ale Nataliei care a descoperit aici, tocmai in imparatia broastelor, plina de incantare, o familie de pisici, cu pisoi nazdravani, numai buni de alergat si smotocit.De fapt pesti, broaste, carabusi si tot soiul gazelor si pestilor, cu toate, i-au atras privirile si i-au intaratat curiozitatea in fiecare zi a sederii noastre acolo.


   Zilele cu plaja erau lungi si rasfatate dupa amiaza de somul cel odihnitor.Incepeam, nu prea devreme, ca doar suntem lenesi si rasfatati cu totii in vacante, ciuguleam ceva pe plaja sub umbrarul cel acoperit cu stufaris, Natalia intotdeuana cu pofta ca doar era gadilata de briza cea racoroasa si aducatoare de pofta si apoi incepea cursa cu valurile, joaca cu scoicile si cearta cu nisipul...Oare de ce nu sta castelul asta de nisp in picioare daca Natalia il impingea strengareste cu doua degete?!?Si iara o luam de la capat cu joaca printre valuri, lupta cu dunele de scoici si melci frumosi, construitul cu lopatica si goana catre frigiderul cu inghetata, nou descoperit..


   Pe plaja trona un bar cu preturi de nord de litoral si piscina micuta.Cea din urma nu am incercat-o pentru ca am preferat marea.

   In ceea ce priveste mancarea, cred ca celei de aici i se poate scrie o oda.A fost minunata, Pestele, pentru ca numai asta am mancat, era atat de proaspat si gustos incat aproape simteai aroma locului in farfurie;icrele dese si drese cu ceapa mergeau minunat cu painea perpelita, borsul lipovenesc inobilat cu lingura de smanatana si cea de mujdei, iti mergea drept la suflet, parca nu doar in burta, crapul prajit cu mamaliguta, stiuca umpluta, MBS-mamaliguta, branza si cea mai buna smantana mancata vreodata, plachia, toate in portii generoase.Preturile au fost asemanatoare cu cele din Bucuresti, cea ce mi s-a parut in regula tinand cont ca am mancat bine, proaspat si calitatativ. 

   Natalia a fost incantata.Niciodata nu am vazut-o sa manance cu mai multa pofta sau placere.La fiecare sfarsit de masa, toate degetele erau linse si ne amuzam intotdeuna de mustacioara de smantana ramasa in urma festinului.

   Sunt multe de spus despre Gura Portitei si probabil ca sunt mult mai multe de vazut si descoperit decat am putut noi sa o facem cu Natalia mica.Stiu doar ca am ramas cu o imagine frumoasa a unui petec de Romanie, un loc cu o natura salbatica inca, o imbratisare stransa a valului cu nisipul, o invaluire a cerului in aripi de pasari felurite, o imbinare a romanticului cu salbaticul, a albastrului marii cu splendoarea Deltei.





   Ne vom intoarce pentru linsite si relaxare, pentru mancare foarte buna, pentru un loc simplu, curat si extraordinar prin frumusetea mediului ce te imbratiseaza, un loc in care copilul, cat si omul in toata fiea, poate sa zburde fara oprelisti, poate sa respire briza binefacatoare si sa descopere natura unui loc special.