Gura Portitei

   Mi-am dorit vacanța de anul asta, mi-am dorit-o mai mult ca oricare alta.Sufletul imi tanjea dupa liniște, apa sărată si soare blând, trupul dupa somnul in mijlocul amiezei si leneveala cu sezlongul.

   Desigur, in viata noastră este acum prezenta si "minunea', asa ca, toate cele de mai sus, sunt presărate de energia si chitibusiile caracteristice copilului de doi ani proaspăt impliniti.

   Unde sa mergem?Peste mari si tari nu ne-am încumetat datorită neastamparului copilei la drum lung, asa ca ne-am îndreptat spre a noastra mare albastra sau neagră, cum ii este si numele.Noi trei, un răsărit de soare printre norii primilor zori si iată ca "ma întorc la tine, iar si iar, mare albastra" dar nu marea noastră, cea a celor 20 de ani, cu muzica pana dimineața, valuri mari si nisp colorat cu mucuri de cigarete, ci cea de la inceput de 30, o mare primitoare de copii, cu valuri mici, nisip curat si liniștea vantului...am ales un colț de Românie cu un petec de mare curată si albastra:Gura Portitei.

   Am încercat sa nu am așteptari prea mari, știam ca este o zona frumoasa, dar navigând printre review-uri, mi-am dat seama ca in ultimii ani a fost prea mediatizata, prea cunoscuta, prea vizitată.M-am gandit ca si-a pierdut din farmecul unic...orice gând mi l-a risipit briza de apa dulce si mirosul de stufaris care ne-a izbit direct in fata si in suflet.

   Pluteam lin pe lacul Golovita, intr-o barja trasa de vaporașul care avea sa ne ducă acolo unde avea sa ne fie bine.Copila a fost mirata de imprejurimi, de apa fara limite din jur, de palcurile de păsări maiestre care ne arătau ca Delta era doar la o aruncătură de bat, de agitatia si nerabdarea de vacanța de la bord.Pitica si-a revenit repede din euforie, s-a plictisit rapid si a pornit in recunoastere de pasageri, de valize necunoscute, de limite de barja.

   Am zărit in sfârșit malul, flancat pe de o parte de vegetație si stufaris iar pe cealaltă, pontoane de căsuțe rustice, parca pictate in tabloul peisajului.Drumul pe apa, printre ele, ne-a dus intru-un golfulet unde am si ancorat.Cum am coborât, nisipul ne-a gadilat si incalzit picioarele, moment in care am simțit cu adevărat vacanța cea aducătoare de săptămana far'de griji.In fata noastra era o clădire pe care scria cu litere de-o schioapa "Recepție", in stânga restaurantul si terasele acestuia iar in dreapta o insulița legată de mal printr-un un podeț, insulița verde si îngrijită presărată de căsuțe de vacanța, cochete si primitoare, unele cu terasa închisă altele cu ponton pentru pescuit.

   Pana la intarea in camere am facut cunoștiință cu marea Portitei, o mare sălbatică si agitata, curată si calda, o mare care mi-a îmbrățișat copilul si l-a mângâiat de la prima întâlnire.Dragostea a fost reciproca, Natalia iubeste apa dar o întindere atat de vasta de apa a intimidat-o puțin si a facut-o sa se concentreze pe scoicile si melcii mari, intacti, care presărau întreaga plaja.

   Plaja complexului nu este mare cat vezi cu ochii, de fapt sunt doua golfulete despartite de stavilopozi, tarmuite de mare pe de-o parte si strajuite de căsuțele alb-albastre ale campingulul pe cealaltă.Mi-a plăcut asa, mi s-a părut o plaja intimă, aerisita, in ciuda faptului ca tot complexul era piln.Intinderea aurie era relativ curată, ei spun pe site ca au o masina nou achizitionata de curățat, dar plaja nu era curatata in fiecare zi, se vedeau pe alocuri urme de alge si vegetație aduse de valuri iar pe alocuri, mucuri de țigări.Ma așteptam la o plaja impecabila, dar nu am căutat perfectiunea, mai ales ca ne-a deranjat la tălpi fine de bebe, multitudinea de scoici si de melci decât o crenguta ratacita ori un muc de tigara.

   Checkin-ul s-a facut undeva in jurul orei 2, timp in care ne imprietenisem cu marea si apoi ne potolisem papilele gustative, înecate de pofta, cu un peste minunat gătit si niște icre tepene si "pocnitoare" între dinti, asa cum trebuie sa fie icrele cele mai proaspete.

    Am intrat in camera dupa nenumărate drumuri de carat bagaje, iar nu ne-am putut abtine si am luat "acasă" cu noi: haine groase, subtiri, pălării si umbreluțe, iaurt si biberoane, bax de apa si scutece, ca na, suntem in sălbăticie, nu sunt magazine...

   Camera mare, primitoare si racoroasa,cu fereasta larg deschisa spre aleile pline de flori ale satucului, cu saltea tocmai buna pentru vise frumoase si sarituri de copil fericit, LCD pentru oameni nesatui de frumusesea naturii din jur si frigider foarte util pentru toate gustarile piticului si pentru vinul nostru usurel, cel pentru toate serile de sub luna plina petrecute pe terasa.

   Terasa era imprejmuita cu gardulet inalt din stuf, cu podea din lemn, fara acces la canale pentru pescuit, lucru trist pentru al meu sot, pescar impatimit.Mobilierul terasei era format din masa si scaune din plastic, mobilier ce nu prea se incadra in formatul terasei, dar functionabile pentru cele necesare noua.

   Era o placere sa ne plimbam prin acest satuc ce parea decupat dintr-o carte cu povesti, aleile serpuiau printre casutele lipovenesti, albe si curate, verdele crud  al ierbii era spart pe alocuri de placuri ordonate de flori colorare, zambitoare in soarele amiezii, barci lenese pluteau pe canale in asteptare de aventurieri ai Deltei.Curatenia era exemplara iar vegetatia era udata si ingrijita seara si dimineata.Peste tot si toate domnea linistea unui loc al omului cuibarit in bratele naturii.

   Bineanteles ca linistea a fost rispita de chiotele de bucurie ale Nataliei care a descoperit aici, tocmai in imparatia broastelor, plina de incantare, o familie de pisici, cu pisoi nazdravani, numai buni de alergat si smotocit.De fapt pesti, broaste, carabusi si tot soiul gazelor si pestilor, cu toate, i-au atras privirile si i-au intaratat curiozitatea in fiecare zi a sederii noastre acolo.

   Zilele cu plaja erau lungi si rasfatate dupa amiaza de somul cel odihnitor.Incepeam, nu prea devreme, ca doar suntem lenesi si rasfatati cu totii in vacante, ciuguleam ceva pe plaja sub umbrarul cel acoperit cu stufaris, Natalia intotdeuana cu pofta ca doar era gadilata de briza cea racoroasa si aducatoare de pofta si apoi incepea cursa cu valurile, joaca cu scoicile si cearta cu nisipul...Oare de ce nu sta castelul asta de nisp in picioare daca Natalia il impingea strengareste cu doua degete?!?Si iara o luam de la capat cu joaca printre valuri, lupta cu dunele de scoici si melci frumosi, construitul cu lopatica si goana catre frigiderul cu inghetata, nou descoperit..

   Pe plaja trona un bar cu preturi de nord de litoral si piscina micuta.Cea din urma nu am incercat-o pentru ca am preferat marea.

   In ceea ce priveste mancarea, cred ca celei de aici i se poate scrie o oda.A fost minunata, Pestele, pentru ca numai asta am mancat, era atat de proaspat si gustos incat aproape simteai aroma locului in farfurie;icrele dese si drese cu ceapa mergeau minunat cu painea perpelita, borsul lipovenesc inobilat cu lingura de smanatana si cea de mujdei, iti mergea drept la suflet, parca nu doar in burta, crapul prajit cu mamaliguta, stiuca umpluta, MBS-mamaliguta, branza si cea mai buna smantana mancata vreodata, plachia, toate in portii generoase.Preturile au fost asemanatoare cu cele din Bucuresti, cea ce mi s-a parut in regula tinand cont ca am mancat bine, proaspat si calitatativ. 

   Natalia a fost incantata.Niciodata nu am vazut-o sa manance cu mai multa pofta sau placere.La fiecare sfarsit de masa, toate degetele erau linse si ne amuzam intotdeuna de mustacioara de smantana ramasa in urma festinului.

   Sunt multe de spus despre Gura Portitei si probabil ca sunt mult mai multe de vazut si descoperit decat am putut noi sa o facem cu Natalia mica.Stiu doar ca am ramas cu o imagine frumoasa a unui petec de Romanie, un loc cu o natura salbatica inca, o imbratisare stransa a valului cu nisipul, o invaluire a cerului in aripi de pasari felurite, o imbinare a romanticului cu salbaticul, a albastrului marii cu splendoarea Deltei.

   Ne vom intoarce pentru linsite si relaxare, pentru mancare foarte buna, pentru un loc simplu, curat si extraordinar prin frumusetea mediului ce te imbratiseaza, un loc in care copilul, cat si omul in toata fiea, poate sa zburde fara oprelisti, poate sa respire briza binefacatoare si sa descopere natura unui loc special.

Dupa cinci luni...

   Intoarcerea la munca m-a lovit ca un trăznet in moalele capului...

   Eu, in prima zi de birou, lipita de monitor, încercând sa înțeleg schimbările din lipsa mea de mamicie, căutând sa fac fata ritmului infernal de lucru si sa imi birui chiauneala de nesomn!

   Natalia făcuse febra 40 cu o noapte înainte si eu stăteam pe scaunul meu comod, silindu-ma sa muncesc cu sarguinta si constinciozitatea unui om nenorocit...sentimente de îngrijorare si de vinovatie ma invaluiau, stiind ca a mea copila nu este bine si este fara mine...

   A doua zi m-am îmbolnăvit si eu, poate noptile de veghe la capătul copilei, poate sentimentele negative mi-au lovit trupul ori doar virusul păcătos, m-au facut sa zac..

   A fost începutul stangului...oamenii m-au înțeles iar eu m-am încurajat, m-am oblojit si am încercat sa transmit mai pozitiv...mai ales către copila; in al meu gând păcătos, cel mai probabil ea se îmbolnlavise pentru ca eu ii transmisesem involuntar nelinistestea si frustrarea mea in legătura cu reantoarcerea la munca...probabil ca asa a si fost...

   De ce mi-a fost frica?Ca nu le voi putea face pe toate la fel de bine ca înainte!

Asa s-a si dovedit a fi, o zic acum senin, cu zâmbetul pe buze si fara pesimismul dinainte! Singurul lucru diferit si normal este ca mi-am acceptat neputinta, conditia de mama cu copil mic, cu casa si job full time!

   Primul pas in 'in vindecare' a fost sa imi linistesc temerile legate de bona Nataliei;este frustrant si chinuitor sa te gândești, sa te convingi ca ti-ai lăsat copilul pe mâini bune.

   Iar Natalia este pe mâini bune. 

   Acum vad asta, zi de zi, in momentele in care bona pleacă, in pa-ul acela cu urma de regret, in semnul prietenos de pupici cu mana, o vad in lucrurile noi pe care ea le știe si eu nu am învățat-o, lucruri legate de imaginatie, creativitate, de frumos, de la un pod din lego, la un numărat incipient, de la un simplu multumesc la o poezioara recitata parțial prin semne. 

   Da, Natalia este bine, a crescut frumos, fara mami fulltime de la 1,7 luni si înflorește in fiecare zi in ochii noștri plini de mândrie.

  Ne luptam sa ii facem fata energiei si sa tinem pasul cu toată dorința ei de cunoaștere si de descoperire a lumii, sa ii imblanzim pornirile de copil răsfățat de prea multă iubire, dar sa-i păstrăm inocenta din ochi.

   Cum sunt eu?Ar trebui sa las totul la o parte si sa spun...fericita, fericita pentru ca o am pe ea si pe el, pentru ca suntem sanatosi si ca nu ne lipseste nimic esential.

   In viata de zi cu zi sunt grabita, obosita si uneori coplesita.Alerg de la munca spre casa sa ajung in timp, uneori stau peste program si trebuie sa o direcționez pe copila către mama sau către o prietena pana ajung; ajunsa intr-un final, acasă sunt jucării de strâns, rufe de întins, ori copil si sot de hrănit.Neaparat sunt doua ore de petrecut in parc in care Natalia se manifesta energic alergând, protestând ori râzând, eventual toate un același timp;acasă din nou, spălat, jucat, citit, dormit, leganat... printre toate, zâmbit cu dragoste, iubit jucaus si neaparat mângâiat cu privirea.

   Multe lucruri pentru o zi de muritoare.Cred cu tărie ca femeile sunt înzestrate cu super puteri pentru ca eu, probabil ca si voi, a doua zi o iau de la capăt si iara job, stres, ochi obositi, lopatele de nisip, încercări la olita, teancuri de dosare, telefoane, piure de legume...aleator luate...

   Nu mai am timp de multe lucruri pe care le puteam face înainte: nu ii mai pot pregăti copilei micul dejun diversificat si colorat pe care imaginatia mi-l dicta dimineața, nu mai pot coace diferite prajituri si prăjiturele potrivite pentru ea ori pentru tati, nu mai pot merge cu ea in diferite locuri ori de câte ori mi se nazare, nu mai am timp pentru curatenia pe care mi-o doresc, nu mai am timp sa gătesc bun si nou pentru toată familia, doar Natalia este prioritară si multe lucruri care trebuie făcute ori pe care mi le doresc sa le fac si pentru care acum nu mai este timp. 

   Un copil iti încarcă viata dar si inima.Simt ca oricât ar fi de obositor, totul are un sens atunci cand ea ma ia in brate si ma saruta;ma usurez ca un puf pe o pală de vanticel si ma topesc ca un fulg de nea intr-o zi de Iulie!O iubesc la nebunie!

   As mai fi sta cu ea acasă?Da, imi lipseste  foarte mult timpul pretios petrecut impreuna, imi lipseste controlul pe care eu il aveam asupra tururor lucrurilor legate de ea, de creșterea ei fizica si educatia ei.Cred ca fac o treaba buna in a compensa acasta lipsa a mea din timpul zilei, pentru ca dupa-amiezele i le dedic in totalitate iar timpul petrecut impreuna este "exploatat" la maxim.

   Cred ca jobul in viata unei mămici nu trebuie luat ca o povara, ca un impediment in a-ti educa si iubi copilul, ci ca un mijloc de implinire pe un alt plan decât cel familial, ca o schimbare de mediu, ca un mijloc de interactiune cu alți oameni si de ce nu, ca o sursa de venit.

   Secretul este echilibrul între toate elementele din viata ta, mamico!

Viata asta...

   Uneori ma intreb ce mai vreau de la viața, cand ea mi-a oferit atâtea bune si de bine!

   Mi-a dat sanse in bunăstare, clipe cu cine am iubit, ocazii de profitat, dimineți numai pentru dormit, zile cu soare blând si bani cat sa nu devin săraca sufleteste.Din cand in cand am mai găsit, prin verdele ierbii si câte un trifoi cu patru foi si iaca, s-a întregit paleta de lucruri bune si de bine, date de sus, ori de jos, ori de la cine împarte cărțile marelui joc.

   Am primit si palme, dar cat sa ma dezmeticesc, sa ma scutur si sa o iau pe celălalt drum, drumul corect către linia de sosire...

   Viata mi-a dat multe lucruri bune si de bine pe care nici ca le visam odata, lucruri si oameni care acum mi se par firesti, muncite sau meritate...cuvenite cumva...Ma luminez câteodată si realizez ca sunt dăruite si sunt importante, firescul nostru de zi cu zi este idealul altcuiva, monotonia de care uneori ne plângem este liniștea dorita de cine știe ce nefericit!

 

   Lucrurile mărunte împletesc firul vietii si de cele mai multe ori este formată din bucuri mărunte, din probleme mai multe si mai maricele, uneori e mai greu decât e ușor...bucatele, frânturi, capete de ața, toate trebuie puse cap la cap si luate ca un tot, gustate ,savurate si digerate exact asa cum sunt...ca si clipe nepretuite, unice si trecătoare, din singura ta viata aici.

   Simt lucrurile astea acum, îmbatandu-ma in mirosul de iarba cruda de primăvara si in iubire de copila neprețuita, la fel de verde si curată!Simt si mirosul de mici si sfaraitul gratarului, forfota oamenilor pestriti din jur si știu ca iubesc viata cu tot ceea ce am si am primit in ea!

Plăcerea lingerii castronului

   In cinstea bucuriei noaste din copilărie,  castronul manjit cu crema groasa si vanilinata, dreasa cu cacao din belsug, partea maro din vesnicul chec al casei, va prezint castronul manjit al copilăriei Nataliei si emotia lingerii lui pe-ndelete:

 

E minunat sa le facem copiilor amintiri frumoase si trainice peste ani!

In cautare de bona

   Nu știu daca ma apasa pe suflet ca încep munca, iar timpul meu nu va mai fi in totalitate dedicat copilei sau daca ma simt deznadajduita pentru ca nu reușesc sa găsesc o persoana potrivită pentru a sta cu Natalia...

   Poate sunt prea critica cu toate cele ce imi trec pragul casei sau poate am devenit doar geloasa si ranchiunoasa pe ideea ca cineva se va ocupa de copila mea, ca cineva imi va prelua atributiile si poate ca imi va fura cate un pic din dragostea ei...prostii par, dar cred ca framantarile mele au incoltit in mintea orcarei mame la un moment...

   Stiu ca nimeni nu ma poate inlocui in inimioara Nataliei si cred cu tărie ca nimeni nu se poate ocupa mai bine de orice copil decât propria mama, dar in același timp știu ca trebuie sa existe si un moment de rupere partiala, in care mama, își reia activitatea cotidiana, diferită de schimbat scutece, umplut biberoane si dragalit copilul.Toate fac parte din procesul vietii reale,actuale si cat timp acest lucru se intampla la o varsta, a copilului, care cere independenta, poate ca este bine sa ne lasam sentimentele si inimile frante de mame si sa acceptam ca odorul nostru nu mai este un  bebelus si ca are nevoie de alti oameni si de experiente diverse.

   In cursa pentru o doamna serioasa, cinstita si rabdatoare, am dat peste putine si nepotrivite.Defectele au fost serioase si de netrecut cu vederea, dar ce rost are sa mai intru in detalii, problema este ca trebuie grija si atenție mare in alegerea persoanei care va sta cu copilul nostru minim opt ore din zi.Trebuie sa realizam ca aparentele pot inseala si ca oamenii au învățat, in timp, sa fie buni actori si buni disimulatori.

    Micile semne de inceput, care mi se pare ca ar trebui sa dea de gandit, privind comportamentul si caracterul persoanei:

• vorbitul mult si aiurea-in momentul in care o persoana vorbeste peste tine si sare de la un subiect la altul, mi se pare superficiala si neatenta, implicit si in viitoarea relatie cu copilul;

•  lauda excesiva-mi se pare de bun simt sa iti expui partile bune, dar cand se intampla constant intr-o discutie, apar semne de intrebare in legatura cu veridicitatea lor;

•  igena-aspectul ingrijit si curat este de urmarit precum si dorinta de a se spala pe maini la contactul cu copilul sau inainte de masa copilului;

•  tendinta de a pupa excesiv copilul-am intanlit persoane care doreau sa sarute copilul inca de la prima vedere si nu numai pe obraji ci si pe maini; mi se pare un lucru intim si total neigenic pentru un copil mic;

• fumatul-nu sunt absurda si inteleg fumatorii intr-o anumita masura, dar nu suport a se fuma in preajma copiilor;

   Cu siguranta ca ochilul "vulturesc" al orcarei mame va observa problema, in general o mama simte ce si cine este bine si bun pentru copilul ei.Pentru orice urma de indoiala este o urmatoare posibila doamna potrivita pentru copilul tau!Deci sa nu ne grabim!

   Ce vreau de de fapt pentru mine si pentru Natalia!?

Sa intre o persoana, pe usa, careia sa-i straluceasca ochii cand o sa imi vada copila.

Sa o ia cu blandete in brate si sa ii citeasca "Scufita Rosie" cu aceeasi rabdare si placere ca si bunica.

Sa o mangaie dupa ce a adormit si sa se bucure dand-o "uta uta" in leagan.

Sa ii zambeasca des si sa ii cante cantecele vesele.

Sa o invete sa stea pe olita si sa se umple de mandrie pentru fiecare cuvant nou rostit stalcit de copila.

Briose cu mere

   Bulgareala de azi ne-a binedispus si energizat pentru intreaga saptamana ce urmeaza, ne-a inrosit obrajii mai ceva ca niste oua de Paste si ne-a crescut apetitele si poftele de ceva bun, facut in casa.

   Am ales o varianta rapida de briose delicioase si sanatoase, numai bune pentru adulti obositi de atata tras la sanii colorate dar si pentru pitici molesiti si coplesiti de atata alb din jur.

Ingrediente
320gr faina intergrala
cinci mere mari
90gr zahar brun
un pliculet praf de copt
un ou
un praf sare
260ml lapte
50ml ulei
doua lingurite scortisoara
un plic zahar vanilinat burbon

   Taiem merele cubulete si oprim doua dintre ele, gata taiate, pentru ornat.

   Secretul brioselor reusite este sa amestecam, initial, ingredientele solide separat de cele lichide.

   Acestea fiind spuse, am pus intr-un castron faina, zaharul, praful de copt, sarea, scortisoara iar in alt castron am batut usoar oul, am adaugat laptele si uleiul.

   "Unim" cele doua castroane, adaugam merele cubulete si amestecam toate ingredientele superficial, atat cat toate sa fie distribuite uniform in compozitie.Cu cat amestecam mai putin, cu atat vom obtine niste briose mai pufoase!

   Punem amestecul rezultat in forme si continuam cu merele ce incununeaza briosele.

   Aruncam intr-o tigaie un cubulet de unt si atunci cand s-a incins punem merele cubulete pe care le-am oprit pentru acest pas.

    Presaram putin zahar brun, un zahar vanilinat burbon, un praf de scortisoara si le lasam pe foc in jur de trei minute, cat sa se inmoaie putin.

   Asezam pe fiecare briosa ce este gata sa intre la cuptor, cateva cubulete de mar tras in unt iar dupa am terminat cu ornatul, hop in cuptorul incins la 180 grade aproximativ 25-30 minute.

   Sa aveti miros de scortisoara si de mar copt in casa si neaparat pofta la mancat briose!

Vremea de afara

   Întotdeauna mi-au plăcut fenomenele meteo deosebite, fulgerele pe câmpul galben in timp de vara, picaturile mari de apa ce cad in ropote, troienele mari de zăpada si biciul viscolului de iarna grea...

   Cum ma numesc, nostalgica, melancolica, romantica, plictisita de normal si obisnuit, practica, pentru ca, pe vreme rea, stau in casa si imi rezolv din treburi, fericita, pentru ca ma bucur, fara resentimente sau intrebari inutile, de ceea ce imi place...???

   Da, iubesc fulgii astea mari de zăpada si ziua asta de Sambata, asociata lor! Suntem cu toții, cei trei, doi mari si unul mic, acasă, bucătărim cu spor privind minunați la urgie, ne bucurăm de caloriferele fierbinti si de cuptorul încins din care iese miros îmbietor de tocăniță deasa, prietena buna de farfurie cu porțila zdravănă de mămăliga, ce fierbe de zor in tuci!

   Mai devreme am stat toți ghemuiti sub plapuma, ne-am pus sosetele de lana, am rabdat, harjonindu-ne cu dragoste copilareasca, sa revină curentul intrerupt iar mai târziu ne vom bate pe lingura manjita cu crema de viitoare prajitura buna, ne vom lipi nasurile de geamul înghețat si ne vom uita la Tom si Jerry...

   Vremea rea ne aduna pe toți intr-un loc, asa cum se întâmpla si cu vremurile mai puțin bune si fericite!Cel mai potrivit si comod loc este cel ce se numește acasa iar acasa este locul unde suntem intotdeuna împreuna!

   Concluzie:vremea rea are rost de împreuna!

Lapte de pasare dis de dimineata

   Cum o fi, nici măcar sa nu faci ochi bine si sa te trezesti la usa cu un urias castron, plin ochi, cu cel mai bun lapte de pasare mancat vreodata ?!?

Multumim buni Elena

Bunicii

   Stau in fata calculatorului si a pozelor făcute azi la bunici si ma gandesc ce pot scrie despre mine, despre Natalia, despre bunicii ei, despre bunicii mei...

   Doar ca m-a cuprins un soi de duiosie gandindu-ma la bunicii mei si la parintii mei ca si bunici.

   L-am vazut pe bunicul, printre anii trecuti in urma, pieptanandu-mi, dupa baie, parul lung, l-am zarit cum obisnuia sa frece, cu rabdare si pricepere de gospodina, maioneza pentru salata de boeuf, cum ne repara instalatia veche de brad, an si an, cum o indemna pe bunica sa ne dea din bruma de pensie cativa banuti pentru bomboane.Si acum ii simt blandetea nesfarsita...si acum simt durerea de atunci cand l-am pierdut...

   Il vad clar si pe tata tinandu-mi copila in brate pentru prima data, cu grija, teama si emotie adevarata, il si vad cum se agita cand isi vedea nepoata plangand cu lacrimi mari de bebelus alintat, cum o schimba de scutece cu mandrie, ca doar "stia cum se face"  si adauga raspicat, doar pentru mine ca" mare nascocire de ajutor sunt scutecele asta, tata... "

   Este un sir de oameni care se sfarseste cu un prunc curat, nescris cu nici o soarta, potrivnica sau nu.Oameni care au fost tineri odata, oameni care s-au iubit,care au creat alti oameni, au trait, iar atunci cand credeau ca li s-a terminat sirul, au trait din nou printr-un bot de carne cu ochi ce i-a inverzit si i-a inmugurit din nou.

    Au primit o noua sansa, o sansa sa fie parinti iara, prin nepotii lor, sa isi spele pacatele si greselile din copilariile noastre...pentru ca, asa cum este un fruct copt, parfumat si dulce, asa este un om in a doua parte a vietii, are de oferit toata esenta lui buna dintr-o imbucatura.

   Natalia a avut norocul sa isi cunoasca toti bunicii si fiecare dintre ei a fost binecuvantat sa ne fie alaturi la crestinarea micutei.Viata este nemiloasa si l-am pierdut pe unul dintre ei.Dar Natalia are patru bunici, asa o sa ii cunoasca si o sa ii iubeasca!

   Ma uit la Natalia si la bunicii ei.Ii vad zambind cu ochii cand o privesc.Le simt mandria ca ne-au crescut frumos si ca noi le-am daruit un asemenea pretios dar.Le citesc umilinta in fata sortii si recunostinta ca inca sunt pe acest pamant sa se bucure si sa bucure vlastare noi.

Schema Nurofen - Panadol

   Acesta este o parte din rezumatul discutiei noastre cu d-na doctor Simona Sicoe, medic primar pediatru Medlife, pe care am avut-o vara trecuta, cand Natalia s-a molipsit cu un virus ori o bacterie ce a dus la o pacatoasa infectie a amigdalelor, iar odata cu ea, febra caracteristica dar ingrijoratoare pentru noi, parintii neexperimentati in ale bolii bebelusului.

  Interesanta si utila mi s-a parut schita cu schema tratament Nurofen - Panadol, un tratament soc pentru scaderea temperaturii ridicate la bebelusi.

  Scrisul de doctor ramane proverbial asa ca va traduc:


TEMPERATURA > 39 grade, tratament la 4ore: 
                    4h                     4h                     4h
NUROFEN----PANADOL----NUROFEN----PANADOL

 
TEMPERATURA 38,5 grade ,tratament la 6 ore:
                    6h                     6h                    6h           
NUROFEN----PANADOL----NUROFEN----PANADOL


TEMPERATURA 38 grade, tratament la 8 ore:
                    8h                    8h                      8h
NUROFEN----PANADOL----NUROFEN----PANADOL


NOVOCALMIN supozitoare se administreaza la TEMPERATURA > 39,5 grade


IBUPROFEN/NUROFEN  3luni+   5ml la 8 ore
PANADOL                                       6ml la 8 ore    sau
PARACETAMOL
 

TEMPERATURA NORMALA intrarectala este < 37,5  maxim 37,7
In conditii de boala, febra, sub tratament antibiotic, 38 grade este considerata normala.


   Tin sa mentionez ca Natalia avea, la momentul respectiv, un an si 10 kilograme in greutate.

   Schema este personalizata copilului meu dar este de ajutor pentru orice situatie neprevazuta de febra ridicata insotita de stare de apatie si letargie a copilului.

   Schema este destinata rezolvarii situatiei pentru moment, pentru scaderea rapida a febrei ce poate fi periculoasa pentru copilul mic, trebuie consultat negresit medicul pentru controlul de rigoare si pentru investigarea cauzelor ce au dus la aparitia febrei.

Supa crema de broccoli

   Supele crema sunt la loc de cinste la noi in bucatarie, ne umplu castroanele ori de cate ori avem pofta de ceva rapid, sanatos, fin si savuros.Adica destul de des!

  Zic eu ca orice supa crema trebuie neaparat innobilata cu o mana de crutoane aurii facute in casa si dreasa cu o smantana grasa.Ele sunt "sarea din bucate"!

  Azi personajul principal din supa familiei este broccoli.

   Broccoli este leguma miraculoasa, cu proprietati anticancerigene si antioxidante si este, printre multe altele, o sursa importanta de caciu, vitamina A, acid folic, vitamina C.

Ingrediente
un broccoli
o ceapa
un morcov
o jumatate de telina mica
o radacina patrunjel
un ardei rosu

  "Facerea" este cate se poate de simpla:se curata si se spala legumele, se taie in bucati mari, asa ca pentru oameni nepriceputi in ale taierii fine ori grabiti ca si mine si se pun la fiert in oala cu aproximativ trei litrii de apa.Intregul broccoli, atat inflorescenta cat si tijele, se pune la fiert putin mai tarziu, cand legumele sunt pe jumatate gata.

  In jumatate de ora, legumele trebuie sa fie fierte, asa ca scoatem doar telina si punem in actiune blenderul asupra celorlalte legume.

   Acestea fiind spuse ne mai trebuie doar un castron adanc, o lingura zdravana de smantana adevarata, crutoane din belsug si sanatate multa ca pofta sigur o sa avem!

Masa, rata si Natalia

   De cateva zile copila mea a facut o slabiciune, sa nu-i spunem obsesie pentru ca suna prea "greu" la adresa un copil atat de mic, pentru o rata din ceramica, rapita miseleste de pe policioara bunicii.

   Ratusca, parca gatita sa plece in vacanta, cu palarie de paie si floricica atasata, a fost plimbata cu carutul papusilor, aruncata in cada plina cu apa pentru ca, vezi doamne, ratele inoata, gadilata la coada si pupata pe cioc....ce sa mai, pana la urma dragostea mai si doare iar saracei rate i-a cazut ciocul si si-a pierdut labele portocalii intr-o imbratisare cu pardoseala.Superglue-ul nu a mai putut face nimic!

   Natalia a ras si a aplaudat, rata ciobita ramane preferata ei!

   O secveta gen benzi desenate ilustreaza cum manca si rata pilaf cu Nati:

Pofta buna!

Ce ii place sufletului...

Ce îmi place cu sufletul:

Sa ma înec cu dragoste in parul buclat al copilei mele cand o strâng in brate.

Sa dorm in cearceafuri ce scartie de curatenie, cu miros proaspăt de primăvara verde.

Sa îmi beau cafeaua cu lapte, in fiecare dimineața, in liniștea cuiva drag.

Sa ma piste un aer rece si curat de vârf de munte.

Sa ma trezească o raza de soare, intr-o zi cu troiene de iarna.

Sa ma i-a cineva in brate, fără întrebări, cand îmi este mai greu.

Sa stau sub o patura călduroasă, cu o carte in mana si afara sa ploua torential.

Sa ma încerce un sentiment nou de bune si de bine.

Sa ma țin de mana din dragoste.

Sa vad un film cu lacrimi si zâmbete.

Sa primesc flori nepretentioase adunate intr-un buchet dezordonat.

Cele mai bune briose cu ciocolata

   Azi am avut oaspeti si am vrut sa-i impresionez cu o reteta de briose extraordinar de bune, inspirata din creatiile lui Jamie Oliver.

  Este vorba de briose cu ciocolata, nuca si merisoare uscate, usor moi in interior, briose decadent de bune, briose ce te fac sa cazi in pacatul gustului dulce sublim si al caloriilor multe....dar merita degustate si savurate...una si inca una, si iar alta...

Ingrediente

250g unt
200g ciocolata neagra(minim 55% unt de cacao, maxim 85% in compozitie)
o cescuta nuci maruntite
o cescuta de merisoare uscate
80g cacao
65g faina
un praf de copt
300g zahar pudra
4 oua
o vanilie lichida

   Pasii sunt urmatorii:incingeti cuptorul la 180 grade.Maruntiti nucile grosier si rehidratati merisoarele in apa amestecata cu un strop de coniac(trebuie sa mearga whisky, brandy sau cam orice alcool de calitate).Topiti ciocolata, rupta in bucatele, impreuna cu untul la bain-marie.Amestecati pana cand ciocolata rezultata devine una cu untul, lichida si lucioasa.Adaugati nucile, merisoarele si vanilia.

   Separat, se amesteca, faina, praful de copt, cacaoa, zaharul iar rezultatul se adauga peste ciocolata topita, nucile si merisoarele de mai devreme.Cele paru oua ramase se bat intr-un bol si se amesteca in mixtura finala.

   Compozitia usor lipicioasa se pune cu o lingura in formele de briose si se tine la cuptor la 180 grade, fix 17 minute.Temperatura si timpul sunt foarte importante pentru ca briosa sa aiba o consistenta usor lichida si lipicoasa in interior, ceea ce o face speciala si delicioasa in acelasi timp.

Pofta prea buna sa aveti!

Curatarea nasului bebelusilor si copiilor mici

 
   Curatarea nasucului poate parea dificila pentru parintii incepatori si cu siguranta este deranjanta pentru bebelusul mic sau mare.Dar odata terminata treaba, bebelusul va fi mult mai linistit, ii va fi mai usor sa respire, sa manance si sa doarma.

   Asa ca noi folosim, in caz de secretie nazala mai abundenta sau pe romaneste mucisori lichizi, urmatoarele:

• apa de mare(solutia salina este preferata pentru ca ajuta la decongestie si la diminuarea inflamatiilor mucoasei nazale)sau ser fiziologic; ambele sunt utile in a fluidiza mucozitatile pentru o extractie mai usoara.

• pompita de cauciuc(para) sau batista bebelusului(un recipient cu furtunas care se monteaza la aspiratorul casei ).Pentru mucisorii lichizi sau aflati in adancime, in partea din spatele gatului, am folosit cu succes batista bebelusului;daca zgomotul aspiratorului este prea deranjant pentru bebelusul vostru, exista in farmacii o batista a bebelusului care functioneaza pe baza "de tras cu gura" la celalalt capat.

   Pentru o extragere sau o aspirare mai usoara, secretiile trebuie inmuiate cu ser fizilologic sau cu solutie salina.Procedam asa:

•  ii punem cate doua picaturi de ser sau solutie salina bebelusului in fiecare nara si incarcam sa ii tinem capul nemiscat cateva secunde, ca solutia salina sa patrunda pe canal si sa inmoaie mucozitatile.

• daca folositi pompita, strangeti para de plastic a acesteia pentru a iesi aerul, introduceti cu grija varful de cauciuc in nara bebelusului si dati-i drumul incet pentru a trage tot mucusul.

• daca folositi batista bebelusului, conectati dispozitivul cu partea potrivita la tubul aspiratorului iar capatul opus, capul de aspiratie, se introduce in nasucul bebelusului.Acest dispozitiv regleaza singur puterea de aspiratie a aparatului deci nu prezinta nici un pericol pentru bebelus.

   Toate componentele trebuie igenizate dupa folosire prin spalare cu apa calda si sapun(cat copilul a fost foarte mic, noi le-am sterilizat prin fierbere sau oparire).

Pentru ajutor prin imagini urmariti filmuletul:

http://www.babycenter.com/2_how-to-use-a-bulb-syringe-to-clear-your-babys-mucus_10357065.bc

Ideei de prajituri cu resturi de cozonac

   Va propun doua retete de prajituri sau torturi, cum doriti sa le numiti, important este ca sunt delicioase si folosesc cozonacul ramas de la sarbatori ce risca sa se usuce si sa fie aruncat.Mare pacat!Si mancarea poate fi reciclata.Dovada este gustoasa:

Prajitura cu cozonac

Ingrediente prajitura:
o jumatate de cozonac cu orice fel de umplutura cacao, stafide, rahat etc
un pachet biscuiti(eu am folosit digestivi dar poate fi folosit orice fel de biscuite)
250g zahar
100g nuci mauntite
150g unt
2 lingurite cacao
o esenta vanilie
150ml apa

Ingrediente glazura:
100g ciocolata neagra
2 linguri de lapte, frisca nebatuta sau lapte condensat
o lingura ulei

   Pasii sunt urmatorii:maruntiti nuca si apoi cozonacul si biscuitii(eu am folosit de fiecare data robotul pentru a economisii timp si a obtine o maruntire fina).

   Intr-o tigaie adanca se pune zaharul si apa si se lasa la foc potrivit pana cand incepe sa se lege un fel de sirop.

   Se adauga in sirop nucile macinate, resturile de cozonac si biscuitii si se amesteca bine.

   Peste amestec se pune untul si se lasa in continuare pe foc pana cand acesta se topeste in totalitate.Se parfumeaza cu esenta de vanilie.

   Trebuie sa rezulte o compozitie cu aspect de aluat.Cat este inca calda, se imparte in doua, iar prima parte se intinde si se modeleaza cu degetele intr-o tava mica 20x20, tapetata cu folie alimentara.In compozitia ramasa se adauga cele doua lingurite de cacao si se amesteca bine.Peste prima parte a aluatului se adauga si cea de-a doua, dreasa cu cacao si se intinde la fel ca si prima.

   Se tine cam doua ore la frigider, se rastoarna si peste prajitura se intinde glazura rezultata din topirea si omogenizarea ciocolatei, laptelui si uleiului.Dupa ce se intareste glazura, prajitura se poate taia in bucatele mici.

Tort cu blat de cozonac

Ingrediente tort

un cozonac(eu am avut doua jumatati, cu rahat si cu cacao si nuca)
350ml frisca lichiha Hulala
150ml lapte condensat
doua linguri de miere
o gelatina
sucul de la o conserva de ananas sau fructe diverse
doua esente vanilie

Ingrediente glazura:
100g ciocolata neagra
2 linguri de lapte, frisca nebatuta sau lapte condensat
o lingura ulei

   Pasii sunt urmatorii:se taie cozonacul de-a lungul in felii de un deget, cat sa va acopere o tava de aproximativ 20x30 in doua straturi.Se asaza in tava primul strat de blat, avand grija sa nu lasam goluri.Se insiropeaza bine cu zeama de la conserva(eu am mai "inviorat-o putin cu sucul de la o portocala").

   Dupa insiropat, am uns blatul cu un sos de fructe de padure pe care il aveam de prisos prin frigider, pentru aroma si culoare.

   Pregatim gelatina:varsam continutul plicului intr-un sfert de pahar cu apa calduta, punem paharul intr-un recipient cu apa fierbinte, amestecam pentru ca gelatina sa se dizolve bine si sa nu se formeze cocoloase.

   Batem frisca lichida si o amestecam cu grija cu laptele condensat in care am dizolvat dinainte mierea.Adaugam patru lingurite de gelatina, doua esente vanilie, amestecam inca o data si este gata.

   Intindem crema peste primul blat de cozonac, avand grija sa mai oprim un sfet din cantitate si pentru ultimul strat de prajitura.

    Montam ultimul strat de blat din felii de cozonac si insiropam.

   Intindem peste blat crema ramasa si introducem la frigider cam o ora.

   Facem glazura exact ca la prajitura anterioara si ornam dupa imaginatie tortuletul incropit din resturi.

   In speranta ca va sunt utile ideeile mele, va doresc spor la prajiturit!